De ale istoriei cele sincere ale Romaniei – partea 1

Soarele sta ridicat cat de o șchioapa peste târgul din Târgoviște.

Vânzoleala mare se auzea si vedea de departe. Țărani si boieri de prin toata Tara cea Românească si de mai încolo se înghesuiau să cumpere sau să belească ochii la ce se vinde și sa audă vești despre ce se întâmplă in lumea cea mare, la București sau după.

Marfă frumoasă si mai puțin, scumpă si ieftină, nouă sau vechituri rupte, toate cele erau înșirate spre a fi admirate, tocmite și cumpărate.

Mătăsuri fine de la Poartă, straie croite după lucrătura Vieneză, blănuri vopsite in culori atrăgătoare de invidie si lăudători, toate sunt întinse pe mese unde sunt îngrijite cu mâini curate si ochi ageri de negustori iscusiți.

Doi pași mai încolo rumâni de peste munți vând scule făcute de meșteșugari sași sau unguri, Bunul Dumnezeu știe care e care, pricepuți însă sunt din cale afara. Râșnite de mărunțit semințele, unelte de fier ce îndreptă cămeșile boierilor, cosoare de tras lâna in fir și țesătoare pe care nu si le permite nimeni a le cumpăra.

In capătul cel depărtat sunt înghesuite animalele cele cu miros greu. Oi multe și behăite, capre cu priviri drăcoase, câțiva cai mai răsăriți și mulți blegiți, țigani negri ca tăciunele și câțiva puradei de-ai lor. Rând pe rând fiecare dintre cele vietăți sunt aduse la mezat, in fața celor ce au destui galbeni pentru a cumpăra.

Un puradel murdar ca pământul se smiorcăie în rândul de vânzare. Cu un cuvânt dumnezeiesc, că bătaia e rupta din cerurile sfinte, negustorul l-a altoit pe cioraș peste cap, rostogolindu-l în țărâna:

– Taci dracule ca sperii pre preacinstiții boieri, a zâmbit negustorul arătând-și dinții mâncați de boala către luminatele fețe ce așteptă să cheltuiască galbeni pe prospături.

Mai încolo, pe un gard de lemn ce stă să cadă odată cu el, un cioraș lăutar droghit frământă o coarda leneșă zicandu-i cu voce sfârșită:

– Maică, maică, maica mea, Ce…hîc, Ce să fac că-i lumea rea, Da și Dumnezeu e bunu, Că mă dă la bun stapăăănu…hîc… Miluiți-vă boieri mari un bănuț, Că vă deie Dumnezeu Sfântul sănătate la Boiarcă si prunci, of maica mea…

Soarele arde deja sus pe cer, peste cei buni și peste cei răi, bata-l cu noroc Sfântul.

___

Imagine aroteca.ro